Interviu, marti, 17 octombrie 2006, Glasul Satmarului

O poeta care vrea sa se faca politist la criminalistica!
Roxana Ciutan este eleva in clasa a IX-a la Liceul Teoretic German.


Redactor: Daca ai putea sa te privesti cu un ochi strain, cum te-ai descrie?
Roxana Ciutan: Sunt o fire sensibila, dar incapatanata in acelasi timp,ambitioasa.
R: Care crezi ca este lucrul cel mai important in viata?
R.C: Familia!
R: De ce?
R.C: Pentru ca familia este alaturi de tine si la bine si la rau, pentru dragostea si sprijinul neconditionat pe care de multe ori prietenii nu ti le pot oferi.
R: Ce calitate apreciezi cel mai mult la un om?
R.C: E greu de spus. Mai degraba ar fi vorba de un amestec intre sinceritate, inteligenta si seriozitate.
R: Am inteles ca scrii poezii. Ce te inspira? In ce momente scrii?
R.C: Scriu de obicei serara, de obicei cand sunt trista. Simt nevoia sa scriu pentru ca uneori nu am cu cine sa povestesc unele lucruri. Dar cred ca in primul rand scriu pentru a ma cunoaste mai bine. De obicei le dau prietenelor mele si mai nou, mamei.
R: Si care este reactia acestora?
R.C: In general poeziile mele au fost bine primite, si cred ca se citesc cu interes. Chiar i-am dat si dirigintei mele, Natalia Bolos, care este profesoara de romana.
R: Care sunt pasiunile tale?
R.C: Imi place literatura, in special poezia, desenul.
R: Crezi ca un tanar are suficiente posibilitati de afirmare in orasul acesta?
R.C: Daca este intr-adevar bun, nu vad de ce un tanar satmarean nu ar putea sa acceasa in top. Exemplul cel mai elocvent este cel al Ioanei Boitor, nu-i asa?
R: Am inteles ca esti eleva la Liceul German. Ce cariera vrei sa urmezi?
R.C: Faptul ca sunt eleva la Liceul German imi ofera foarte multe oportunitati de angajare dupa terminarea studiilor. La ora asta visul meu este sa ma fac politista, mai precis la Criminalistica. Defapt, m-a incurajat tatal meu care este politist.
R: Cum o sa se impace sensibilitatea poetei din tine cu....criminalistica?
R.C: Foarte bine. O sa stiu foarte bine sa-mi impart timpul intre cele doua lumi, cea a poeziei si cea a unei meserii atat de tentante cum este cea de politist!

E iarna, mamico!

ingerii albi isi lasa aripile pe pamant,
impodobesc cu alb al tau mormant...
rece stand in acel mormant
de-a pururi iubita de Dumnezeu cel sfant!

lasa zapada sa-ti inghete mormantul...
lasa natura sa-si traiasca momentul,
lasa-le si du-te langa Sfantul...
eu am sa incerc sa uit trecutul!

alaturi de ingeri, acum
viata ti s-a facut scrum,
n-ai inteles..tutun, scrum,
m-ai lasat singura sa-mi aleg un drum!

priveste zapada cum ti impodobeste casa!
las-o sa fredoneze al tau glas....
chiar de-ti simte lipsa la masa...
lasa, mamico, lasa....
21.11.2005

Spargerea globului

Am simtit, s-a spart...
Globul de cristal ce-mi proteja inima.

Cioburile mi-au patruns inima,
Lasand perlele rosii sa cada.
Au cazut la podea,
Spargandu-se la randul lor si ele
In mii de bucati.
Si pe podea a ramas...
O umbra a ceea ce-ai insemnat
Candva pentr mine.
Soarele a apus, umbra....
A disparut pentru totdeauna
Ca si tine!

Noi suntem totul

Natura ne va despartii...
Caci vantul va alunga
De pe banca
Saruturile nostre...
Pentru soare vom fi doar
Poate doua puncte negre...
Pentru stele vom fi personajele
Unei povesti,
Actorii care joaca in cea mai cunoscuta
Piesa de teatru...
Pentru copaci vom fi
O simpla forma de viata...
Pentru luna vom fi doar
Patru ochi care au urmarit-o
De-alungul a multor nopti...
Pentru pamant vom fi doar
Doua persoane in plus
Din sutele de milioane ce exista.

Pentru noi, noi suntem totul!

Parcele neiertatoare

Nesabuinta imi apasa sufletul
Ca un sambure pierdut
In mijlocul unui pepene galben
Lachesis parca m-a ales pe mine
Azi
Eu cred ca gresise ziua, dar ea
Face haz...
Nici sa-mi iau ramas bun
n-am apucat,
Nici sa te veghez voie
nu mi-a dat
Ce greseala am facut...
Ce greseala am facut
Cand am plecat.

Vine furtuna

Chipul cioplit n-o ajuta
pentru a vedea smaltul pe care paseste.
Fermoarul inchide dupa el
un dictionar intreg.
Pastreaza in taina ceea ce
nu se vede, ce nu se aude, ce nu se simte.
Degete tocite...chip de lut...
imagine de fier.
Obrazul tare si plat
se oglindeste in lumina oarba
a intunericului.
Lacrimi curg...
Vantul bate, norii negri,
Vine furtuna,
dar nu se stie de unde....