Chipul cioplit n-o ajuta
pentru a vedea smaltul pe care paseste.
Fermoarul inchide dupa el
un dictionar intreg.
Pastreaza in taina ceea ce
nu se vede, ce nu se aude, ce nu se simte.
Degete tocite...chip de lut...
imagine de fier.
Obrazul tare si plat
se oglindeste in lumina oarba
a intunericului.
Lacrimi curg...
Vantul bate, norii negri,
Vine furtuna,
dar nu se stie de unde....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu